Obezitatea nu este un dezechilibru caloric
Obezitatea este o boala hormonala si in loc sa cautam cauza acesteia, transformam problema in una legata de alegeri. Lacomia si lenevia sunt considerate a fi doua din cele sapte pacate de moarte. Asa ca vorbim despre cei obezi ca ¨si-au facut-o cu mana lor¨sau ¨sunt delasatori¨. Asa discriminam acesti oameni. Ii compatimim pe de o parte si ii condamnam pe de alta parte.
Este adevarat ca obezii sunt mai ¨lenesi¨?
Haide sa analizam. Inainte de pubertate, fetele si baietii au in medie acelasi procent de grasime corporala. Dupa pubertate, femeile acumuleaza in medie cu 50% mai multa grasime corporala decat barbatii. Modificare care apare in ciuda faptului ca barbatii mananca (ca si aport caloric) mult mai mult decat femeile.
Are legatura cu alegerile personale? Nu. Nu este un defect de caracter. Indiferent ce ar spune misoginii. Femeile nu sunt mai lenese sau mai lacome decat barbatii. Compozitia hormonala din organismul femeilor vs. al barbatilor creste posibilitatea ca femeile sa acumuleze caloriile excedente ca si grasime, in loc sa le arda.
De asemenea graviditatea provoaca o crestere semnificativa in greutate. Din nou aceasta crestere in greutate este incurajata de schimbarile hormonale, nu de alegerile personale.
Nu mancam prea mult pentru ca asa alegem noi sau pentru ca mancarea e delicioasa, ori din cauza sarii, a zaharului sau a grasimilor. Mancam prea mult pentru ca suntem obligati de creier sa procedam asa. E in directa legatura cu greutatea-standard setata de organismul nostru, despre care puteti (re)citi aici.
Odata ce intelegem faptul ca obezitatea este un dezechilibru hormonal, putem incepe tratarea ei. Daca ne imaginam ca excesul de calorii este cauza obezitatii, atunci tratamentul consta in reducerea numarului de calorii. Dar aceasta metoda a reprezentat un esec total, precum am scris aici.
Hormonii joaca un rol esential in intelegerea obezitatii
Tot ceea ce tine de metabolismul uman este reglat de hormoni. Inclusiv greutatea standard. Hormonii regleaza foarte exact si strict grasimea corporala. Nu avem cum sa controlam constient greutatea tot asa cum nu putem controla bataile inimii, respiratia sau temperatura corpului.
Obezitatea este o deregularizare hormonala care duce la acumulare de grasime. Caloriile nu au nimic a face, ele sunt doar o cauza proxima a obezitatii.
Un studiu recent, sugereaza ca 75% dintre raspunsurile prin pierdere in greutate in cazurile de obezitate sunt prezise de nivelul de insulina. Nu de vointa. Nu de aportul caloric. Nu de sprijinul sau presiunea apropiatilor. Nu de exercitiile fizice efectuate. Doar de insulina.
Din moment ce insulina provoaca obezitate, inseamna ca trebuie sa fie unul dintre factorii primari care controleaza greutatea corporala standard. Cand nivelul de insulina creste, greutatea corporala standard creste si ea.
Odata ce intelegem ca, obezitatea este un dezechilibru hormonal, putem incepe tratarea ei. Daca prea multa insulina determina obezitatea, inseamna ca, pentru a o trata, trebuie sa scadem nivelul de insulina.
Cum apare obezitatea?
In mod normal, insulina e secretata atunci cand mancam. Ea directioneaza o parte din glucoza produsa spre a fi folosita pentru energie si o parte o stocheaza pentru utilizare ulterioara. Pe termen scurt, glucoza e stocata ca glicogen in ficat, dar spatiul disponibil in ficat pentru stocarea glicogenului este limitat. Odata umplut acest spatiu, excesul de glucoza e transformat in grasime.
Dupa ce mancam, cand nivelul de insulina scade, procesul se inverseaza. Pentru ca nu mai vine energie din alimente, este pusa in circulatie energia stocata. Glicogenul si depozitele de grasime din ficat sunt transformate inapoi in glucoza si distribuite in corp pentru obtinerea energiei.
Cum apare sindromul metabolic?
Sindromul metabolic a inceput sa fie inteles prin anii 50, cand cercetatorii au prezentat ca exista o legatura stransa intre nivelurile ridicate de grasimi (trigliceride) si bolile cardiovasculare. Spre surprinderea lor, au descoperit ca, nivelul crescut de grasimi din sange nu a fost cauzat de consumul prea mare de grasimi, ci a fost cauzat in principal din carbohidrati consumati in exces si de hiperinsulinemia ulterioara.
Cercetatorii au observat o legatura intre tensiunea arteriala crescuta si nivelul ridicat de insulina , inca din 1966.
Sindromul metabolic pune alaturi pacientii care au in comun un grup de factori de risc care au toti o origine comuna: glicemia crescuta. Aceasta rezulta din cresterea rezistentei la insulina, obezitatea centrala, tensiunea arteriala crescuta si lipidele anormale.
De fapt, majoritatea bolilor importante ale secolului 21, boli cardiace, cancer, diabetul, au fost legate de sindromul metabolic si de cauza lor comuna, hiperinsulinemia.
Daca doresti sa aflii cand se publica urmatorul articol, inscrie-te la newsletter mai jos sau in pagina de contact.
Referinte:
- Kong IC et.al Insulin resistance and inflammation predict kinetic body weight changes in response to dietary weight loss and menteinance in overweight and obese subjects by using a Bayesian network approach
- Lustig RH et.al. Obesity, leptin resistance, and the effects of insulin suppresion
- Ahrens EH, et.al. Carbohydrate-induced and fat-induced lipemia
- Reaven GM, Calciano A, et.al. Carbohydrate intolerance and hyperlipemia in patients with myocardial infarction without known diabetes melitus
- Huang PL. A comprehensive definition for metabolic syndrom
- Jason Fung, The Diabetes Code
